Bebe`roz intr-o lume roz. Pentru mai multe detalii vreau sa va spun ca m-am mutat pe strada sperantei care nu moare niciodata, unde cerul este roz si oamenii sunt intotdeauna pe punctul de a-ti… oferi un trandafir confectionat din servetel.  Nu mai ofer lacrimi pe gratis, de data asta te costa cam scump. Obijnuiesc sa cant de bucurie si sa ma bucur de lucrurile marunte care condimenteaza trecerea mea pe cararea vietii. Nu mai beau din cupa fericirii ci am schimbat-o cu cea a sanatatii pe care o pun pe primul loc, tot timpul macar pe jumatate plina. Ofer prietenilor care mi-au mai ramas cate-o particica din inima mea si nu pretind nimic in schimb, poate doar respect. Incerc sa multumesc pe toata lumea, desi stiu ca practic n-o sa ajung niciodata dar macar ma simt bine facand asta. Am invatat sa ma pun pe mine pe primul loc doar in urma unor dezamagiri oarecum asteptate dar in acelasi timp neasteptate. Jumate din prietenii mei sunt baieti. De ce asta? Pentru ca astfel am eliminat din start: invidia, barfa si rautatile. Iubesc viata si ii multumesc celor care mi-au dat-o. Iubesc amintirile pe care le am si totusi nu sunt capabila sa raspund la intrebarea “Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabil sa iti mai faci amintiri de acum inainte?” Cred ca si cei de care m-am indepartat inca mai au locul lor in oglinda sufletului meu.

Rozul din viata mea cantareste cat toate momentele triste prin care am trecut. Ti se pare exagerat? Poate acum intelegi si de ce. Nu vreau sa renunt la copilarie. Inca ma agat cu dintii de ceva ce mi-a fost furat mult prea devreme. “My parents put an ocean between them after the nastiest divorce ever. No joke. People study it. ” Persoanele care ma iubesc stiu sa arate asta prin fapte nu prin cuvinte. De aceea nici eu nu obijnuiesc sa arat ceea ce simt. (am observat ca asta deranjeaza)  In schimb, fac intotdeauna ceea ce simt, fie ca plang, fie ca rad. Le consider reactii firesti. Nu ma impresioneaza baietii care plang si nici nu ii cred pe cei care spun “eu nu pot sa plang/ eu nu am plans niciodata”. Am devenit “a bit obsessed” in materie de haine, accesorii si ciocolata dar… daca nu as continua nu as mai fi EU. Ma gandesc foarte serios sa scriu o carte. Consider ca au avea de invatat multi din ea si ca daca sunt greseli pe care le-am facut ar fi bine ca altii sa nu le mai repete. Deocamdata ramane un VIS. “They doesn’t even know!”

www.pink-mania.info este un site creat acum 2 anisori si jumatate. Nu stiu exact care erau aspiratiile mele de atunci dar stiu ca am crescut incet incet si am ajuns la 800 de vizitatori/zi ceea ce pentru mine personal este un pas destul de maricel. Acest site ma reprezinta in proportie de 98% si contine subiecte care se adreseaza in primul rand fetelor dar mai nou am observat ca ii intereseaza si pe baieti. Oricum sunteti bineveniti. Cu cat mai multi cu atat mai bine. “Largim” comunitatea. LoL. Va stau la dispozitie cu intrebari si posibile lamuriri, atat utilizand comentariile cat si pe id-ul de messenger pe care il gasiti pe site.  Sper ca informatiile gasite aici sa va fie de folos si sa mai treceti si pe viitor. Puteti posta comentarii daca va place/ nu va place o anumita postare precum si daca aveti o alta parere asupra unui subiect dezbatut. De mentionat * nu voi accepta injuraturile, reclamele si comentarii care denigreaza o persoana. V-am pupacit. “The show’s over. Okay, you can go now.”

Ma gasiti si pe blog >> http://beberoz19.blogspot.com/ <<

(+14 rating, 18 votes)

 Loading ...