Un brad de Crăciun tradiţional

Bradul de Crăciun, sau pomul de Crăciun este una din cele mai populare tradiţii asociate cu celebrarea Crăciunului. Un înger sau o stea este de obicei înfiptă în vârful bradului, simbolizând ospitalitatea pentru îngeri, sau steaua de la Betleem apărută la naşterea lui Iisus.

In Europa, pomul de Crăciun are o origine precreştină.

În triburile germanice existau copaci consideraţi ca simboluri sacre.

Sf. Bonifaciu a utilizat coniferele pentru a face triburile germanice păgâne să înţeleagă şi accepte noţiunea de trinitate.

Tot la triburile germanice a apărut pentru prima dată şi Moş Crăciun, inclusiv ideea saniei şi a zborului său, folosind elemente ale tradiţiilor precreşrine din zona Alpilor.

Un pom de Crăciun în 1990

Obiceiurile moderne încep din sec. 16, în Germania. Biserica menţionează primul pom de Crăciun la Catedrala din Strasburg, în 1539, iar în 1570 o cronica din Bremen menţionează primul pom împodobit cu nuci, cadouri, dulciuri şi elemente decorative din hârtie. Se spune că Martin Luther îşi decorase de asemenea un pom de Crăciun în casă, pentru a simboliza strălucirea stelelor pe cer în noapte.

Obiceiul pomului de Crăciun s-a răspândit apoi îm Austria, Rusia şi Franţa (în 1840, ducesa de Orleans).

Pomul de Crăciun regal la Osborne House. Gravură

Bradul de Crăciun de la Rockefeller Center

Brazi de Crăciun aduşi în Taiwan de misionari creştini

Multe oraşe şi magazine folosesc în prezent acest obicei pentru a crea o atmosferă sărbătorească, specifică acestor zile. În unele oraşe sunt organizate chiar festivale şi evenimente caritabile care au în centrul atenţiei bradul de Crăciun

Ridicarea şi dărâmarea pomului de Crăciun se face la anumite date specifice fiecărei zone. În Europa, pomul de Crăciun era împodobit la ănceput la 21 decembrie, solstiţiul de iarnă şi data renaşterii zeului Soarelui, Mithras. Creştinismul a modificat această dată şa 25 decembrie, data naşterii lui Iisus, uyurpând astfel celebrarea păgână a solstiţiului.

Pomi de Crăciun cu lumânări aprinse, în Danemarca

În mod tradiţional, pomii nu erau cumpăraţi şi împodobiţi până în Ajunul Crăciunului, la 24 decembrie, şi apoi erau îndepărtaţi în ziua de după a doisprezecea noapte (pe 6 ianuarie). Se considera cî un pom de Crăciun împodobit înainte de 24 decembrie sau după 6 ianuarie aduce ghinion.. Dar transformarea acestei sărbători într-un moment de vărf pentru comerţ a extins cu mult aceste date, unele magazine începând împodobirea brazilor chiar din septembrie, iar pomii sunt îndepărtaţi ăn unele locuri tîrziu ăn februarie.

Brad public de Crăciun

Un brad de Crăciun artificial

Brazi de Crăciun artificiali de vânzare în Hong Kong

Brazii de Crăciun artificiali au devenit din ce în ce mai populari, fiind mai uşor de întreţinut şi mai ieftini.

Brad de Crăciun din aluminiu cu design special

Pomii de Crăciun metalici au apărut pentru prima dată în 1958.

Pom luminat cu fibre optice

Glob pentru decorarea pomilor de Crăciun

Pom extern de Crăciun în San Diego

Pom de Crăciun în Spania, aeroportul Bilbao

 

Impodobirea bradului de Craciun

 

Împodobirea pomului de Crăciun este un obicei, venit din Occident, cel mai probabil de la popoarele germanice. Încetul cu încetul, acesta a intrat în tradiţia creştină pe la jumatatea mileniului trecut, cu diferite semnificatii - forma triunghiulara amintind de Sfanta Treime, iar podoabele simbolizand cunoasterea si bogatia, precum pomul sacru din Eden.

Impodobirea bradului sau impodobirea caselor cu crengi de brad sau cu braduti taiati este de asemenea un obicei preluat de catre crestini. În Evul Mediu, case împodobite cu pomi de Crăciun apar în provinciile Alsacia şi Lorena, dar nu cu ocazia Crăciunului, ci mai degrabă ca cea a Anului Nou. De aici tradiţia se extinde în întreaga Franţă, Spania, Italia şi Elveţia.
De asemenea, este posibil ca pomul de Crăciun să provină de la nordici, care obişnuiau să-şi împodobească casele cu ramuri de brad şi de vâsc. Pomul de Crăciun a pătruns mai târziu şi în Orient, prin intermediul catolicismului.
În Rusia europeană Ajunul Crăciunului era sărbătorit în pădurile de brazi, unde era ales unul ca cel mai frumos dintre toate şi împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc.
Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în oraşele din Germania sfârşitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei ţări.

Traditii

Bradul se regaseste in numeroase traditii, nu numai de Craciun. Fiind un pom mereu verde, oamenii l-au asociat cu viata, trainicia, siguranta, prietenia si l-au inclus in toate evenimentele importante ale vietii.
La nastere, se obisnuia ca fiecarui copil sa i se daruiasca un brad, in natura, care ii devenea “frate” si pe care trebuia sa il ingrijeasca pana la moarte.
La nunta, inca exista obiceiul impodobirii unui brad cu ornamente din hartie si fructe, de obicei in curtile casei de la tara. In jurul bradului se organizeaza o mica petrecere care are menirea de a le ura casa de piatra celor care se casatoresc.
In prezent este cel mai indragit obicei de Craciun, datorita simbolurilor care i se asociaza: iubire (pentru ca este impodobit de intreaga familie), bucurie si fericire (pentru ca sub el sunt puse cadourile), magie (se spune ca Mos Craciun nu vine in casele unde nu e brad), viata, trainicie si sanatate (pentru ca este mereu verde, chiar si cand afara e zapada). Practic, bradul a devenit centrul sarbatorilor.

Bradul la români

Este de putini cunoscut insa, ca si dacii aveau un cult pentru brad, dar cu inteles total diferit. Bradul era un copac ritual care era taiat la moartea cuiva. Obiceiul inca s-a pastrat in regiuni din Oltenia si sudul Banatului.
Dacii nu faceau asta din tristete, ci din contra, pentru ei moartea era o sarbatoare iar nasterea, prilej de tristete. Prin moarte ei treceau dincolo, la Zamolxis, iar bradul era un semn al “nuntii mortului”, care poate fi interpretat drept unirea raposatului cu natura.
Pomul, impodobit aidoma cu cel germanic (adica fructe, flori, panglici) are cam acelasi inteles, de pom al vietii. Simbolul se regaseste de altfel in foarte multe piese de arta populare, precum covoarele sau alte tesaturi.