Fiu al Babei Dochia, ‘Dragobetele’ era sarbatorit pe 24 februarie. Ssrbatoarea de Dragobete este considerata echivalentul românesc al sarbatorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin, sarbatoare a iubirii. Probabil ca 24 februarie însemna pentru omul arhaic începutul primaverii, ziua când natura se trezeste, ursul iese din bârlog, pasarile îsi cauta cuiburi, iar omul trebuia sa participe si el la bucuria naturii.

Entitate magica asemanatoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferentiaza de blajinitatea Sfântului Valentin din traditia catolica, fiind un barbat chipes, un neastâmparat si un navalnic. Preluat de la vechii daci, unde Dragobetele era un petitor si un nas al animalelor, românii au transfigurat Dragobetele în protectorul iubirii celor care se întâlnesc în ziua de Dragobete, iubire care tine tot anul, asa cum si pasarelele “se logodesc” în aceasta zi.

În aceasta zi satele românesti rasunau de veselia tinerilor si de zicala : Dragobetele saruta fetele. Sunt multe credintele populare cu referire la Dragobete. Astfel se spunea ca cine participa la aceasta sarbatoare avea sa fie ferit de bolile anului, si mai ales de febra, Dragobetele îi ajuta pe gospodari sa aiba un an îmbelsugat. Îmbracati de sarbatoare, fetele si flacaii se întâlneau în fata bisericii si plecau sa caute prin paduri si lunci, flori de primavara. În sudul României (Mehedinti), fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburatorit, urmarite de câte un baiat caruia îi cazuse drag. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata îl placea, îl saruta în vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregatesc pentru toamna.

Nici oamenii mai în vârsta nu stateau degeaba, ziua Dragobetelui fiind ziua în care trebuiau sa aiba grija de toate orataniile din ograda, dar si de pasarile cerului. În aceasta zi nu se sacrificau animale pentru ca astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obisnuiau sa atinga un barbat din alt sat, pentru a fi dragastoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile ramasite de zapada, numita zapada zânelor, iar apa topita din omat era folosita pe parcursul anului pentru înfrumusetare si pentru diferite descântece de dragoste.

Va doresc sa fiti iubite de catre partenerii vostrii..iar in caz ca sinteti singure,sa va gasiti jumatatea in aceasta zi dedicata iubirii in stilul neamului romanesc ca eu unu mam saturat de copiile ieftine din occident si uitam ceea ce este al nostru si care este mult mai frumos.